Duality

0

Posted in ,


“Esti un las, stii asta, nu?”

Et quel est ton problème?”

“Faptul ca pretinzi ca esti ceva ce nu esti…”

Je ne vois pas le lien entre tu et ce problème?

“Nu am nicio legatura, imi pari doar ipocrit. Si inca sunt dragut! “

“Regardez qui parle! Vous étiez celui qui disait avoir un certain visage au monde.”

Asa a decurs discutia de mai mult de jumatate de ora. Fiecare parte isi sustinea parerea sus si tare cu argumente academice si calculate incercand sa-l faca pe celalalt sa renunte sau sa-l sperie. Evident, tehnica asta nu dadea roade…

“Din lume facem parte si noi, si tu si eu. Trebuie sa fi just pentru ceilalti dar si pentru tine”

“Vous êtes fidèle à vous?”

“De ce mi te adresezi la plural?”

“Je vous traite comme un roi qui met ses problèmes avant que ceux de qui servent sous lui.”

“Exagerezi…ca intotdeauna de altfel.”

“Je suis celui qui exagère? S'il vous plaît pardonnez-moi votre altesse, mais vous êtes toujours occupé des votre problèmes."

“De ce mereu faci problema asta despre mine?!”

“ Parce que vous faites toujours votre problème ...”

“Defapt stii ce? Las-o balta oricat de mult as incerca nu cred ca o sa pot sa ajung la un accord cu tine.”

Si a plecat, a parasit baia si a trantit usa in urma lui. Ca o rutina a diminetii, mereu isi vorbea in oglinda, mereu isi cerea sfaturi…dar intotdeauna ajungea sa se certe cu sine-insusi.

De ce facea asta?

Cred ca motivul este deja cunoscut…nu vroia sa para vulnerabil in fata altora asa ca a ales sa-si sfasie personalitatea in doua pentru a putea parea matur in fata altora si totusi sa-si pastreze integritatea morala.

Il ajuta asta?

Raspunsul cel mai bun ar fi probabil…nu! Dar asta depinde din ce perspectiva a personalitatii tale vezi situatia.

Read More

M.C.

0

Posted in ,

“Am ajuns! Nu-mi este foame, ma duc la mine in camera.”

Asta a fost toata discutia lui de cand a intrat pe usa casei. Mama deja nu-i mai spuse nimic si asta doar din cauza ca s-a obisnuit cu acest ritual al sau.

“Doamne, ce zi! Si daca e posibil sa existe o zi mai proasta ca asta probabil e cea de maine.”

Acestea fiind zise s-a pus pe invatat si pe facut teme. Detesta asta, se simtea prizonierul rutinei, simtea cum face parte din acelasi ciclu fara sfarsit. Ceasul a sunat de ora doua, el inca lucra.

Nu mai pot, mai lasam si pe maine.”

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

A doua zi obiceiul de la intrarea in casa s-a repetat.

“Am ajuns acasa!”

Iar intre acei patru pereti, doar ca de data acesta atmosfera era diferita. S-a apropiat de birou, numai ca sa ramana stupefiat de imaginea acestuia. Primul lucru pe care l-a zarit a fost un ceas de buzunar auriu, de epoca, care nu parea sa-si aiba locul printe mormanele nearanjate de carti, pixuri si creioane. L-a ridicat cu o oarecare teama si a inceput sa-l studieze. Dupa cateva minute de atentie alocate misteriosului obiect a descoperit un buton pe marginea ceasului si doua initiale minuscule inscriptionate in capacul ceasului M.C.

“As face bine sa-i multumesc mamei pentru asta.”

Si astfel isi parasi siguranta sanctuarului sau, singurul loc pe care el il considera a fi doar al lui si locul in care nimic nu il poate rani.

Mama, mersi mult pentru ceas.”

“Ce ceas? Despre ce vorbesti”

“Ceasul de pe biroul meu. Nu tu mi l-ai luat? “

“Nu.”

Asta a fost toata discutia de care a avut parte in acea seara. Inca un lucru pe care il detesta erau discutiile pe care le avea cu persoanele din jur si care se terminau foarte sec si ironic. Astfel ca reveni in camera ca sa se apuce de teme. A pus ceasul pe marginea biroului si iarasi se cufunda in lumea temelor, a notiunilor care prindeau viata din varful pixului si se terminau repede, o data transpuse pe foaia de hartie. Poate a fost soarta, poate a fost un accident cand acesta a dat cu cotul peste ceas, care a cazut zgomotos pe podea.

Off, sper ca nu s-a stricat.”

Il verifica, parea ca merge, totul parea a fi in regula. Se uita la ceas, era deja 9:30 si inca mai avea de lucru. A asezat ceasul intr-un loc mai ferit si s-a apucat din nou de treaba parca fara chef si lipsit de vointa, dar constrans de situatie. Si in mod miraculos a terminat in cateva ore, a strans totul intr-o relativa ordine, caci la el in camera exista vesnic o dezordine ordonata. S-a intins in pat si a luat telefonul ca sa-si puna alarma sa sune peste cateva ore. Atunci fara sa vrea s-a uitat la ceas si a vazut ca este…9:48.

Ce naiba? Cred ca s-a dereglat.”

Sa ridicat anevoios si se duse pana la birou sa verifice ceasul de pe birou. Indica aceiasi ora. Iesi in camera si se duse in sufragerie, si acolo ceasul de pe perete avea acele indreptate catre aceleasi pozitii. Sa intoarse in camera si a inceput sa analizeze toate posibilitatile. Involuntar a inceput sa se joace cu micutul ceas auriu intre degete.

De abia dupa ce a realizat ce facea, acesta a inceput sa se uite mai atent la ceas si a vazut acel buton greu observabil apasat. Si-a zis ca nu are cum sa fie din cauza aia si totusi daca era? A apasat pe buton pana cand acesta reveni la pozitia initiala.

Normal! De ce sa mearga, cred ca inebunesc.”

Nici nu apuca sa termine bine de zis asta ca din sufragerie s-a auzit ceasul care batea de ora zece.

“Ce? Au trecut asa de repede 15 minute? Poate totusi…nu…dar daca…e de la ceas, sigur e de la ceas.”

Fericit pana la culme acesta a inceput sa sara prin camera tipand si topaind de colo-colo.

Nici nu putea sa vina intr-un moment mai bun!”

Desi nu putea sa-si exprime in totalitate bucuria acesta incepu sa resimta trecerea acelor ore bune care pentru altii au fost doar fractiuni de secunda. S-a dus in pat, de data acesta sa si doarma, a pus ceasul sa sune si s-a culcat.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Ziua urmatoare, dupa ore…

Buna mama. Am ajuns! Am avut o zi de-a dreptul geniala.”

Mama a ramas putin perplexa Si-a zis ca doar a avut o zi buna si il ignora. Acesta vazand asta sa retras oarecum dezamagit in camera sa in cautarea micutului sau tichet spre libertate. Insa acesta era de negasit pe noptiera unde a fost lasat de dimineata si defapt nu era de gasit nicaieri in camera. A inceput sa fie disperat, sa caute peste tot pana cand i-a venit idea ca poate l-a luat cineva. A iesit repede din camera…

Mama mi-ai vazut ceasul?”

“Cel pe care mi l-ai aratat ieri?

“Da.” zise el plin de speranta

Nu, ieri a fost prima si ultima data cand l-am vazut. Nu a umblat nimeni in camera ta.”

Uimit acesta s-a intors nervos in camera si a trantit usa. Era imposibil sa dispara, era doar un ceas, unul special ce e drept dar totusi in ceas. Enervat incerca sa se calmeze, se uita la caiete si realiza ca avea multe de facut pe ziua de maine si fara ceasul acela nu avea sa termine in cateva minute. S-a asezat posomorat la birou si deschise un caiet.

M.C. … “

Read More

Some fears just don’t have a reason

0

Posted in

Ma uit la ea si inca sper. Ce sper? De ce sper? Defapt daca stau si ma gandesc, cine sunt?

E atat de liniste si tot ce pot sa fac e sa ma uit la ea. Am incercat sa fiu prietenos, sa ma apropii de ea, dar nu am putut; orice as face ea e timida si se retrage. Am inceput sa vorbesc cu ea si nu am primit inapoi decat tacere. Doctorii mi-au zis ca tot ce trebuie sa fac e sa incep sa ma deschid catre lume, sa incep sa vorbesc. Asta faceam…dar oare de ce nu imi raspunde inapoi?

Azi mi-am facut curaj! M-am dus la ea, mainile parca nu ma ascultau si erau vesnic legate la spate, dar am atins-o. Doamne, o senzatie atat de rece, atat de dureroasa, de abia atunci am inteles de ce era asa de distanta. M-am retras si tot ce am putut sa fac a fost sa o acopar cu ceva…caci doctori mi-au zis ca nu mai pot fi eliberat din pricina comportamentului meu fata de ea.

Si acum amandoi eram ascunsi unul fata de celalalt, eu cu spatele la ea si ea acoperita cu un prosop, pentru ca pana la urma ea este doar o clanta.

(Tin sa mentionez ca aceasta postare a fost facuta la o provocare si daca doriti puteti sa o tratati ca pe un pamflet)

Read More

Love is a matter of perspective

1

Posted in

Sunt indragostit!

Nu, doar imi bat joc de voi, defapt nu am cum sa fiu indragostit pentru ca, sincer vorbind, nu am fost niciodata indragostit. Nu stiu de ce cand ma gandesc la termenul “a fi indragostit” ma iau fiori reci pe sira spinarii, deja ma si imaginez dansand cu o umbrela in ploaie in loc sa ma duc frumos intr-un loc ferit sau cel putin sa folosesc umbrela aia pentru a amortiza efectele ploii.

Am incercat sa iubesc, pe bune, ma uitam in ochii persoanei si…vedem…reflexia mea. Dracu stie poate sunt defect din nastere, poate ar trebui sa vad daca nu cumva am pe spate un semn “Out Of Use”. Ehh ce am ajuns sa fabulez pe aici, sa fim sinceri voi ati iubit, hai pe bune? Daca da, tot respectul, daca nu atunci nu stiu de ce m-am zbatut aici sa incerc sa-mi explic, implicit sa va explic si voua ce ciudat e sa traiesti intr-o lume in care dragostea exista si o vezi la tot pasul si ghici ce frate…sa nu o traiesti.

Daca analizam logic situatia, fetele zic ca baietii sunt porci…sau prin analogie tot ce contine cromozomul y trebuie incadrat in rasa porcine. Pe de alta parte daca intrebi un tip cum ti se pare o fata…”Nu frate, ca e grasa, ca are fite, ca pana mea”. Okay si atunci de ce isi bat atatia capul cu asta?

De fapt hai sa o lasam asa…pana la urma sunt indragostit lulea si asta e tot ce conteaza, nu?

Read More