Animus.

0

Zi calma de noiembrie. Ora 18:00. Locatia Amfiteatrul Lepis Magna, Libia.

Dominic era pe scena si admira multimea sau locurile goale unde ar fi trebuit sa fie multimea. Isi imagina ca o intreaga multime de lume ii aclama performanta. Uralele pantagruelice il imbatau, se simtea nemuritor. Isi jucase rolul perfect, inca o facea.

- Ai o tigara ?

Reveria s-a spart, in bucatele mici ca un parbriz de Volvo in plin impact.

- Ah, da. Desigur.

Se uita atent la noua fata, parea destul de tanara ca varsta.

- Nu esti cam mica ca sa fumezi ?

O bufni rasul intr-un mod isteric.

- Scumpule, nu stii cu cine vorbesti. Sunt fumatoare de la 15 ani.

- 15 ani? … Ai dreptate nu stiu cu cine vorbesc.

- Ecaterina.

- Dominic, incantat.

- Nu te-am mai vazut pe aici copilas, ce cauti?

- O iluzie… un vis.

- Ti-ai gasit locul in care sa-ti lasi idealismul sa te cuprinda. Nu te supara dar pari usor psihotic. Stai singur pe scena si te uiti in gol. Mai ai si castile alea uriase puse peste urechi. Cum de poti sa auzi ce vorbesc cu tine ?

- Cam multe intrebari pentru o noua cunostiinta. E muzica data incet. Ma lasa sa ma concentrez si totusi face din acest amfiteatru o reprezentatie vivida a gandurilor mele. Le aduce in instanta existentiala.

- Oh doamne sfinte ! Dar esti pierdut rau. La revedere.

Ecaterina era o fata de 18 ani, introvertita si de asemenea foarte sigura pe sine. Curiozitatea era un atribut extreme de savuros de-al ei. Stia sa schiteze niste zambete foarte pline de viata.

Se uita singur in pamant si isi puse castile pe urechi. Ridica privirea si vedea tot amfiteatrul sub forma unui coliseum plin de oameni iar el era fix in centru. Se uita atent in jur, tortele omogenizau nuantele de antracit violent al zidurilor cu lumina or reverberatoare. Peste 10 000 de ochi erau pe el ii asteptau miscarea.


Se deplasa incet spre centrul scenei si se oglindii in discul auriu de deasupra Cezarului. In fata ochilor sai verzi statea un baiat imbracat intr-o tinuta usor bizara. O tinuta in culori pale, cizme de piele de culoare ocrului deschis si o pelerine albastra in jurul gatului.


- Ab initio ! (De la inceput) rostii Cezarus pe un ton neutru.


Dominic se uita fix in ochii acestuia si a inceput :

- Animus ! Inseamna iubire, pasiune…furie. Acesta este al meu !

Si zicand asta se intoarse violent si cu o miscare fragil coordonata din incheitura zdrobii zalele de la portile leilor. Acestia fara ezitare sarira la atac, il inconjurau incet si incepeau sa-i zambeasca sadic cu o dentitie infometata de sange proaspat.

Atacul deja era pornit. Dominic se indrepta spre primul leu si dintr-o miscare ii taie gatul, intre timp un al doilea leu il suprinse din spate si il zgarie crud pe spate. Se intoarse nervos si il lovii direct in crestetul capului, iar acesta a cazut secerat. Ultimul leu se oprii maiestos in fata lui si il privea compatimitor, ii parea rau pentru el, pentru ce devenise. Il durea sufletul pentru toate lucrurile la care a renuntat.

Niciunul nu ataca. Se priveau intens si isi citeau gandurile reciproc. Dominic era furios, deja avea senzatia ca acel nenorocit de animal isi bate literalmente joc de el.

A ramas suprins, leul i-a intors spatele si s-a intors in cusca lui. Cezarul s-a ridicat in picioare si a urmarit felina retragandu-se in temnita lui.

- Acta est fabula ! (Piesa a fost jucata!)

- Cum adica a fost jucata ? Nu a fost jucat nimic, acel leu m-a umilit!

- Acel leu ti-a aratat ca nu va lupta cu tine daca iti lasi furia sa te domine. Ad impossibilia nemo obligatur ! (Nimeni nu poate sa fie obligat sa faca ce nu vrea !).

- Dar vreau sa lupte cu mine !

- Nu ti se pare ca esti cam trufas si cam impertinent ca sa-mi vorbesti asa si sa-mi ceri asa ceva?

- Dimpotriva sunt increzator ca o sa fiti de acord cu mine.


- Trezeste-te Dominic ! spuse Ecaterina. Ai adormit.


- Poftim ?!


- Ai adormit pe scena.


Acesta se dezmeticii usor din amorteala macabra a somnului sau. Deschise cu teama ochii si zarii un cer abundant cu stele si deasupra lui capul Ecaterinei aplecat deasupra lui.


- Ce iti venii omule ? Nu puteai sa pleci si tu cu toti ceilalti, nu puteai sa ai parte de fantasmagoriile tale intr-o camera cu un pat civilizat ?

- Nu de asta am venit aici. Uite se vede constelatia Orionului…


Read More