Etajul 6.

0

“Urca, te rog eu urca!”

Apasa in disperare pe ultimul buton al liftului, care paradoxal…nu era 10, era un 3. Toate etajele erau puse aleatoriu unul dupa altul, 4 era parterul, iar etajele ce urmau nu erau in ordine. Existau numere care depaseau numarul de etaje ale blocului.

De ce era asa facut liftul? Nimeni nu stia…tot ce conta in acel moment era sa iasa din el.

“Te rog nu. Nu vreau in jos, oriunde doar sa nu fie in jos!”

Defapt 4 nu era cel mai de jos etaj, mai erau 3 etaje sub el : 12, 10 si…6.

“ITI ESTE FRICA DE MINE?

“Nu.” Mintea, ii era frica.

“TE CITESC CA PE O CARTE, ITI ESTE FRICA. MAI FRICA DECAT TI-A FOST VREODATA.”

De cateva zile se ferea de acel etaj, pentru ca mereu auzea aceeasi voce venind dinspre el care il provoca. Ba nu, il speria.

*clinck* se auzi liftul.

Usile s-au deschis si in fata lui statea o priveliste infioratoare.

Oameni in lanturi, taiati, plini de sange care tot ce vroiau era sa scape de acolo. Toti cereau ajutor si totusi el nu vroia sa se clinteasca, ii era frica de ce il astepta si pe el de cealalta parte a usilor.

Cand a deschis ochii si a vazut toti acei oameni, toti cei indurerati care ii cereau ajutorul, nu a putut sa stea pe loc ca o stanca fara sentimente. A coborat.

“AI CURAJUL SA COBORI LA ERAJUL ASTA?”

“Da. Nu imi e frica de tine, nu cred ca mi-a fost niciodata”

“CREZI CE SPUI?”

“Da…”

Si spunand asta s-a intors doar ca sa descopere propria lui reflexive.

“Cum…?”

“NU TE-AI PRINS INCA CINE SUNT? SUNT HALFA TA…JUMATATEA TA.”

“Nu poti sa fi jumatatea mea…nu semanam deloc!”

“CREZI?!”

S-a apropiat si in secunda in care l-a atins gandurile lor au devenit comune si au fost furati amandoi intr-o alta lume.

“Ahh a fost doar un vis…” zise el pentru a 6-a zi la rand.

Read More