Cartea sau fimul?

0

Intotdeauna auzim cum un film nu a urmat cartea sau ca a fost mai bun decat aceasta, dar care dintre acestea doua este totusi adevarata? Ce are cu adevarat un mai mare impact asupra persoanelor, cartea sau filmul? Va invitam sa completati un chestionar care va hotari care este pe locul intai. Accesati aici!

Read More

Animus.

0

Zi calma de noiembrie. Ora 18:00. Locatia Amfiteatrul Lepis Magna, Libia.

Dominic era pe scena si admira multimea sau locurile goale unde ar fi trebuit sa fie multimea. Isi imagina ca o intreaga multime de lume ii aclama performanta. Uralele pantagruelice il imbatau, se simtea nemuritor. Isi jucase rolul perfect, inca o facea.

- Ai o tigara ?

Reveria s-a spart, in bucatele mici ca un parbriz de Volvo in plin impact.

- Ah, da. Desigur.

Se uita atent la noua fata, parea destul de tanara ca varsta.

- Nu esti cam mica ca sa fumezi ?

O bufni rasul intr-un mod isteric.

- Scumpule, nu stii cu cine vorbesti. Sunt fumatoare de la 15 ani.

- 15 ani? … Ai dreptate nu stiu cu cine vorbesc.

- Ecaterina.

- Dominic, incantat.

- Nu te-am mai vazut pe aici copilas, ce cauti?

- O iluzie… un vis.

- Ti-ai gasit locul in care sa-ti lasi idealismul sa te cuprinda. Nu te supara dar pari usor psihotic. Stai singur pe scena si te uiti in gol. Mai ai si castile alea uriase puse peste urechi. Cum de poti sa auzi ce vorbesc cu tine ?

- Cam multe intrebari pentru o noua cunostiinta. E muzica data incet. Ma lasa sa ma concentrez si totusi face din acest amfiteatru o reprezentatie vivida a gandurilor mele. Le aduce in instanta existentiala.

- Oh doamne sfinte ! Dar esti pierdut rau. La revedere.

Ecaterina era o fata de 18 ani, introvertita si de asemenea foarte sigura pe sine. Curiozitatea era un atribut extreme de savuros de-al ei. Stia sa schiteze niste zambete foarte pline de viata.

Se uita singur in pamant si isi puse castile pe urechi. Ridica privirea si vedea tot amfiteatrul sub forma unui coliseum plin de oameni iar el era fix in centru. Se uita atent in jur, tortele omogenizau nuantele de antracit violent al zidurilor cu lumina or reverberatoare. Peste 10 000 de ochi erau pe el ii asteptau miscarea.


Se deplasa incet spre centrul scenei si se oglindii in discul auriu de deasupra Cezarului. In fata ochilor sai verzi statea un baiat imbracat intr-o tinuta usor bizara. O tinuta in culori pale, cizme de piele de culoare ocrului deschis si o pelerine albastra in jurul gatului.


- Ab initio ! (De la inceput) rostii Cezarus pe un ton neutru.


Dominic se uita fix in ochii acestuia si a inceput :

- Animus ! Inseamna iubire, pasiune…furie. Acesta este al meu !

Si zicand asta se intoarse violent si cu o miscare fragil coordonata din incheitura zdrobii zalele de la portile leilor. Acestia fara ezitare sarira la atac, il inconjurau incet si incepeau sa-i zambeasca sadic cu o dentitie infometata de sange proaspat.

Atacul deja era pornit. Dominic se indrepta spre primul leu si dintr-o miscare ii taie gatul, intre timp un al doilea leu il suprinse din spate si il zgarie crud pe spate. Se intoarse nervos si il lovii direct in crestetul capului, iar acesta a cazut secerat. Ultimul leu se oprii maiestos in fata lui si il privea compatimitor, ii parea rau pentru el, pentru ce devenise. Il durea sufletul pentru toate lucrurile la care a renuntat.

Niciunul nu ataca. Se priveau intens si isi citeau gandurile reciproc. Dominic era furios, deja avea senzatia ca acel nenorocit de animal isi bate literalmente joc de el.

A ramas suprins, leul i-a intors spatele si s-a intors in cusca lui. Cezarul s-a ridicat in picioare si a urmarit felina retragandu-se in temnita lui.

- Acta est fabula ! (Piesa a fost jucata!)

- Cum adica a fost jucata ? Nu a fost jucat nimic, acel leu m-a umilit!

- Acel leu ti-a aratat ca nu va lupta cu tine daca iti lasi furia sa te domine. Ad impossibilia nemo obligatur ! (Nimeni nu poate sa fie obligat sa faca ce nu vrea !).

- Dar vreau sa lupte cu mine !

- Nu ti se pare ca esti cam trufas si cam impertinent ca sa-mi vorbesti asa si sa-mi ceri asa ceva?

- Dimpotriva sunt increzator ca o sa fiti de acord cu mine.


- Trezeste-te Dominic ! spuse Ecaterina. Ai adormit.


- Poftim ?!


- Ai adormit pe scena.


Acesta se dezmeticii usor din amorteala macabra a somnului sau. Deschise cu teama ochii si zarii un cer abundant cu stele si deasupra lui capul Ecaterinei aplecat deasupra lui.


- Ce iti venii omule ? Nu puteai sa pleci si tu cu toti ceilalti, nu puteai sa ai parte de fantasmagoriile tale intr-o camera cu un pat civilizat ?

- Nu de asta am venit aici. Uite se vede constelatia Orionului…


Read More

Pact with the devil.

0

Posted in ,

-We made that pact a long time ago. You do remember it, don’t you?

-How can I forget…at first I thought it was the best thing that happened to me…but you deceived me, you lied to me…and now I can’t get out.

-That’s not how it is, I warned you, but you were too enthusiastic to listen.

-So now what?

-Now nothing…I’m just here to warn you about something.

-Again with the warnings? I get it…I can’t escape!

-It’s not just that, you see you’re walking between two worlds, the one of life and the one of death. Sometimes you come back to one with a touch of the other.

-A touch?

-Of death. And be careful, it might brush of.

-On what?

-On the things that you touch.

Thus was the conversation that surprised him, he expected Azazel to warn him but he never expected him to make the discussion so brief.

He just turned and left the demon there…knowing that in a short period of time he’ll be back for his soul.

Azarias.

Read More

I'm the fallen angel on your shoulder.

1

Posted in , ,

I’m sitting on the sidelines just watching you. I don’t think you even know I exist let alone see me. Still I have faith in you. How could I not? I’m your angel. Yet I cannot wipe your tears, put a smile on your face, or talk to you! God how many times I wanted to give you my wings, but I lost them…to someone… and they’re out of my reach now. With time comes resignation and all I can do is walk along by your side as you try to find the road that you once knew so well, you had it memorized.

How can I help you, when I can’t even help myself?

Read More

Etajul 6.

0

“Urca, te rog eu urca!”

Apasa in disperare pe ultimul buton al liftului, care paradoxal…nu era 10, era un 3. Toate etajele erau puse aleatoriu unul dupa altul, 4 era parterul, iar etajele ce urmau nu erau in ordine. Existau numere care depaseau numarul de etaje ale blocului.

De ce era asa facut liftul? Nimeni nu stia…tot ce conta in acel moment era sa iasa din el.

“Te rog nu. Nu vreau in jos, oriunde doar sa nu fie in jos!”

Defapt 4 nu era cel mai de jos etaj, mai erau 3 etaje sub el : 12, 10 si…6.

“ITI ESTE FRICA DE MINE?

“Nu.” Mintea, ii era frica.

“TE CITESC CA PE O CARTE, ITI ESTE FRICA. MAI FRICA DECAT TI-A FOST VREODATA.”

De cateva zile se ferea de acel etaj, pentru ca mereu auzea aceeasi voce venind dinspre el care il provoca. Ba nu, il speria.

*clinck* se auzi liftul.

Usile s-au deschis si in fata lui statea o priveliste infioratoare.

Oameni in lanturi, taiati, plini de sange care tot ce vroiau era sa scape de acolo. Toti cereau ajutor si totusi el nu vroia sa se clinteasca, ii era frica de ce il astepta si pe el de cealalta parte a usilor.

Cand a deschis ochii si a vazut toti acei oameni, toti cei indurerati care ii cereau ajutorul, nu a putut sa stea pe loc ca o stanca fara sentimente. A coborat.

“AI CURAJUL SA COBORI LA ERAJUL ASTA?”

“Da. Nu imi e frica de tine, nu cred ca mi-a fost niciodata”

“CREZI CE SPUI?”

“Da…”

Si spunand asta s-a intors doar ca sa descopere propria lui reflexive.

“Cum…?”

“NU TE-AI PRINS INCA CINE SUNT? SUNT HALFA TA…JUMATATEA TA.”

“Nu poti sa fi jumatatea mea…nu semanam deloc!”

“CREZI?!”

S-a apropiat si in secunda in care l-a atins gandurile lor au devenit comune si au fost furati amandoi intr-o alta lume.

“Ahh a fost doar un vis…” zise el pentru a 6-a zi la rand.

Read More

Reticente de moment

1

Stateam acum si ma gandeam…cate lucruri au ramas nespuse, cate lucruri au ramas sub semnul intrebarii. De ce? De ce ne-am ferit asa de mult unul de altul? Care a fost scopul nostru pana la urma?

Vroiam sa vorbesc cu tine si am facut-o, dar niciunul dintre noi nu a zis nimic si incep sa ma intreb daca unul dintre noi va mai zice ceva.

Oricum care ar fi diferenta? Tu esti acolo, iar eu sunt aici si distanta ar fi iarasi…o reticenta de moment.

Read More

Halfa

0

Posted in ,


Fugea, insa din timp in timp se mai intorcea ca sa vada daca mai este urmarit. Se pare ca a ramas singur, toata haita i-a pierdut urma.

In mod normal v-ati gandi la o haita de lupi sau la niste animale salbatice si periculoase. Insa, tin sa va contrazic, nu ma refer nici la animale salbatice, ci la o haita de demoni si fantasme.

Se gandea sa fuga inspre sat, dar dupa aceea a realizat ca si acolo era vanat. De ce? Pentru ca era un renegat al ambelor lumi, era pe jumatate uman si pe jumatate demon. O latura si asa greu de inteles, cea umana, asociata cu una care nu avea nicio conotatie in perceperea oamenilor normali. Urat de rasa umana pentru ca era pe jumatate demon si detestat in lumea bestiilor pentru latura sa mai slaba, acesta era un femomen exotic si excentric al evolutiei timpului, acest lucru conferindu-i o latura rafinata.

Un zgomot mic s-a auzit din tufisurile de langa el.

“-Cine e acolo?”

“-Nu ma omori! Sunt doar…eu.”

Zicand asta iesi o fata firava si frumoasa. Speriata, aceasta s-a apropiat de Halfa si fara sa vrea a intalnit privirea sa neagra. A ramas pierduta si confuza cand a vazut profunzimea durerii sale, caci ochii sai spuneau mai mult decat toate cuvintele care puteau fi zise si fara sa vrea, parca impinsa de la spate, l-a sarutat.

“-Ce? Ce ai? Ai inebunit? Te pot ucide oricand!”

“-Nu ai sa ma ucizi, nu esti rau…”

“-Dar…”

“-Taci.”

Il lua de mana si il saruta din nou.

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………....

Erau foarte apropiati. Fiecare mangaiere a ei ii provoca o placere sadica, stia ca totul e gresit si totusi nu putea sa se opreasca, nu voia sa plece, tot ce isi dorea era sa ramana cu ea. O miscare ducea spre alta, se completau reciproc, nici nu aveau nevoie sa comunice ca sa stie ce vrea celalalt.

El, a inceput sa muste perna si sa zgarie podeaua cu unghiile, instinctele sale animalice impreuna cu aura demonica il faceau sa-si piarda controlul.

Atmosfera s-a detensionat, asta poate pentru ca totul se terminase. Ridicandu-se a vrut sa se apropie de ea, dar atunci o sabie i-a strapuns pieptul. Fata s-a ridicat, s-a curatat de sange si s-a imbracat intr-o roba superba. Apoi si-a intors capul si cu zambetul pe buze i-a zis:

“-Acum poti sa mori.”

Acea imagine a ei a fost tot ce i-a ramas si, zambind, a cazut bucuros ca totul s-a terminat. Totul…

Read More